Intre cartile importante aparute de-a lungul anilor merita mentionate cateva : Antonia Iliescu – „Dora-dor ou le chemin entre deux portes“ – 2006 (proza, franceza) , Mariana Braescu : ” Je me souvines et j’imagine” (proza , franceza ), Artur Silvestri – „Der Archetypus der Skytischen Monche“ – 2008 (eseuri de istoria culturii, germana) . Din 2008 , editura a creat o colectie de poezie europeana , “Poeta et Nauta ” , care a debutat cu volumul ” Celebratio . Ma Roumanie mysterieuse ” de Angela Nache- Mamier , scriitoare franceza de origina romana .
In acest moment,se afla in pregatire inca doua importante volume de literatura semnate de Niceto Blazquez – „El Hermano Raoul“ (eseuri memorialistice despre Raoul Sorban, spaniola) si de Dimitrie Grama – „BASTIEN,et autres confidences“ (poeme, franceza)

_____________________________________________________________________________-

Angela Nache-Mamier ( n .1949, Brasov, Romania ) , poeta si eseista de expresie romana si franceza, formata in Romania unde a studiat filologia si a participat la miscarea literara din orasul natal, Brasov, unde s-a afirmat ca un factor de coagulare culturala si atitudine estetica . A publicat trei volume de poezie , doua in limba romana, amandoua la ed. Dacia din Cluj-Napoca : ” Miraculum”(1982, ingrijit de Vasile Igna si prefatat de criticul literar Mircea Iorgulescu ) si ” Femina “(1985 ) , cel de-al treilea afirmand o poeta originala in expresia franceza (“Dolor“, 2007 “, Maisons d’editions Clapas , Franta ) . Stabilita in Franta inca din 1986 , Angela Nache-Mamier profeseaza la Sete , intr-un oras unde urmele lui Paul Valery sunt inca prezente , si participa la viata literara a Mediteranei franceze , ca poet si eseist de valoare . Revenirea la literatura , dupa doua decenii , a fost considerata in Romania un eveniment literar datorita in principal tinutei estetice a acestei creatii , impresionanta prin libertatea intelectuala.

____________________

Din promoţia “optzecistă ” , Angela Nache a debutat totuşi, în acelaşi deceniu, izolată de grupurile autoconstituite carora ea le-a preferat solitudinea – însingurarea, desprinderea. Va cultiva premeditat, cel puţin în Miraculum, prima ei carte, resursele platitudinii, celebrând amar şi ironic totdeodată ritualistica domestică, înfăţişările gospodăresc culinare ale feminităţii. Nu va ignora prin urmare concretul cotidian, căutând dincolo de superficia prozoasă şi nesimţitoare, prin menţiuni provocante – din care nu va lipsi zeflemeaua uşoară – ,semnele vitale, palpitul trăitului, mai degrabă substanţa semnificatoare. Temele vor purta de aceea, când şi când, marca transcendenţei (vezi aci pomul-altar, adventul, arca, Christosul mângâietor, divinul ce consolează etc.), ele sunt adică strecurate dincolo de provocările cotidianului şi contingentului.
O notaţie ingenuă, fără pretenţia scriiturilor severe şi sârguincioase, fără de secrete numai în silă ebruitate, împlineşte în lirica de azi a Angelei Nache - Mamier ( ” Dolor” , 2007 ) o poezie a cotidianului din care nu lipsesc accentele dolorice şi, în acelaşi timp, aţâţătoare; critice, în bună măsură protestatare.

A.I. BRUMARU, critic literar
_________________________

Splendidul lirism de masuri singuratice care, in anii ‘ 80 , impusese in Romania vocea de un straniu ascetism sufletesc a Angelei Nache (prin poezia de sensibilitati uluitor de acute din ” Miraculum ” ) si continuat prin ” Femina” (care ar fi putut sa fie chiar un manifest de orientari estetice noi , caci poeta isi atribuia initiativa unui curent denumit ” femelism ” , totusi ne-exprimat pana la capat ) se intrevede azi prin creatia franceza recenta . Atitudinile anterioare se regasesc aici in reformulari de viziuni noi , si mai largi , pe care , dupa o tacere de aproape douazeci de ani , poeta le infatiseaza in volumele ” Dolor” si ” Celebratio ” care insemneaza revenirea la literatura a unui scriitor ce merita un loc definit in tabloul literaturii romanesti unde asezarea valorilor in proportiile naturale se va face candva si nu foarte tarziu. Despre aceasta creatie s-a vorbit odinioara si se va vorbi si acum , fiindca opera , chiar neimpunatoare prin cantitate , are greutatea marilor prezente estetice ce nu afirma doar ” precursoratul ” ci constructia definita , diferentierea, unicatul . Poeta al carui loc in literatura de origina este sigur , Angela Nache- Mamier ramane sa se afirme si in cea de-a doua ei existenta literara , unde materia originilor navalnice o diferentiaza indiscutabil .

ARTUR SILVESTRI

Fără îndoială avem de a face cu o personalitate foarte cunoscută, atât pe tărîm literar cât şi în lumea afacerilor, şi, în acelaşi timp, cu o firmă de mare succes. Reţeta pentru a ajunge la astfel de performanţe este simplă pentru d-na Brăescu: „Ca să ai succes, important este să nu copiezi pe nimeni. Trebuie să inventezi!” Aşa a dovedit-o atât în piesele de teatru, în literatură cât şi în punerea pe picioare a unuia din cele mai importante grupuri de media din ţară şi cel mai important editor de presă pentru casă din Europa de Est.

Prof.Dr. VIOREL ROMAN ( Germania )

Mariana Brăescu stăpâneşte şi foloseşte cu măiestrie limba română, înţelesul cuvântului şi cunoaşte profund condiţia umană, ceea ce înseamnă mai ales înţelegerea limitelor ei. /../Să o citeşti pe Mariana Brăescu este o bucurie şi un privilegiu.

ALEXANDRU NEMOIANU (SUA)

Proza Marianei Brăescu, această proză consistentă ca miezul de nucă, este scrisă sub patima nucului uriaş, izvor de înţelepciune, sursă de zbor şi de miez cu gust amărui, tras din coaja verde. Închizând cartea acestei mari scriitoare, am spus: „Ce bine că şi-a amintit! Ce bine că şi-a imaginat ! “

ANTONIA ILIESCU (Belgia )

Aparitia unei carti nu este un fapt de trecut cu vederea, usor, grabit, gata sa uitam, gata sa-i negam existenta. O carte este ca o nastere a unui copil dorit , iubit înca de la primele randuri scrise , întocmai ca puiul de om care începe sa-si scrie destinul în cartea lumii înca de la prima diviziune a celulei-ou , din care el va creste. Ca si puiul de om, puiul de carte intra în lume timid, stangaci , cautandu – si drumul cu pasi nesiguri. Trebuie ajutat . Cum ? Puiul de carte trebuie luat de mana, condus în rafturi de biblioteci sau în librarii. O carte nou aparuta este ca o fetita cocheta care abia asteapta contactul cu lumea din afara. Este nerabdatoare si multumita ca cineva s-a straduit sa-i dea continut într-o forma atractiva. Exista o mama a puilor de carte nou-nascuti? Unde sunt ursitoarele, acei critici buni si rai care vin la capataiul noului nascut pentru a-i prezice viitorul? Iata de ce va propun >>>continuarea aici>>> ANTONIA ILIESCU

_________________________________________________________________________________________

„SINDROMUL ATHANOR“

Să fi fost pe la începutul toamnei trecute când, printr-o întâmplare ce nu pot să mi-o explic, am citit câteva povestiri stranii ce aparţineau unei scriitoare despre care nu mai auzisem până atunci şi care, aşa cum mi-am dat seama comparând versiunile paralele, se exprimă cu tot atâta virtuozitate în româneşte şi în franţuzeşte. Erau, în orice caz, nişte „alcătuiri“ neobişnuite şi le spun astfel fiindcă nu erau nici „povestire“ şi nici „fabulaţie“ şi, până la urmă, nici nu făceau parte din categoriile de naraţie cunoscută. O combinaţie de reverie şi amintire şi de eseu „trairist“ încerca să comunice un fel de „existenţă fantastică“ ce se observă pretutindeni în literatura pe care autoarea o adunase într-un singur volum anterior, intitulat, la fel de bizar, „Curcubeul cu oameni“. Alte câteva producţii ar fi trebuit să constituie, într-o perspectivă indefinită, o altă carte – ori poate mai multe – şi ceea ce mi s-a părut uimitor era aspectul senin al acestei creaţii care nu îşi stabilise nici un fel de proiect de manifestare, fiind parcă absentă din istorie precum natura. Dar totul arată opera unui scriitor adevarat ce îşi va găsi curând şi „locul“ şi „calea potrivită“. Căci prea puţin stăruitoarea operă literară aparţinand Antoniei Iliescu (n. 1953, Bucureşti, România) începu abia mai de curând a se impune în literatura română, de unde scriitoarea provine, exprimându-se acum într-un fel care va uimi cu siguranţă pe cititorul occidental, căruia îi va da, fără de nici o îndoială, o impresie „de altă dimensiune“ decât >>>continuarea aici>>> ARTUR SILVESTRI

_______________________________________________________________________________________

Descarcă aici, gratuit, această carte: >>>

MARIANA BRĂESCU – Dramaturg, prozator, prestigios jurnalist cu activitate prodigioasă mai ales după 1990. Fondatoarea celui mai important grup de presă pentru casă, ambient şi familie din România, al cărui nume i s-a ataşat definitiv în mitologia publică, devenind celebra „Doamna Casa Lux”.

Dramaturgie: „Profesor de … admitere” (premiera absolută 1988 – Teatrul „M. Eminescu” – Botoşani, reprezentată 1988-1990; Teatrul Naţional Radiofonic – 2001); „Pronto – agent particular sau Marea Lovitură” (Teatrul Naţional Radiofonic – 2002), „Al Treisprezecelea Caesar”, „Londra, de la 3 la 5”, „După faptă şi răsplată”, toate apărute editorial în 2005.

Proză: „Imperfecţiuni provizorii” (2005), „Îmi amintesc şi îmi imaginez” (2005), „Vulpea academiciană” (2004), aceasta fiind o creaţie cu strălucit succes de public (peste 100.000 de exemplare).

Numeroase distincţii româneşti şi internationale, premii de excelenţă ale unor prestigioase organizaţii profesionale şi culturale: „Woman of the 2000 year” – International Biographical Center (Cambridge), „Diploma de excelenţă” – Chambre Européenne pour de Développement du Commerce, d’Industrie, des Finances – Bruxelles, 2004,

„Ordinul Ziariştilor din România” etc.

FABULA CĂII SINGURATICE

Elemente de „istorie culturală apocrifă”

Către sfîrşitul anului 2004, m-am gîndit să adun mai multe cercetări alcătuite cu multă vreme în urmă şi, astfel, să constitui un fel de prolegomenă la nişte posibile „elemente de istorie culturală apocrifă”. Rostul acestei întreprinderi nu era acela de a completa cu încă un titlu o bibliografie savantă care este suficient de reprezentativă ci mai degrabă să arăt un mod de a vedea misterul supravieţuirii unor culturi care, într-o lume ce ar putea să devină, mîine, dezgustător de uniformă, afirmă încă dreptul la diversitate, răspunsul autohton, interogaţia specifică. Prin natura preocupărilor mele preponderente, era inevitabil să expun aici „cazul românesc“ dar, în acelaşi timp, mi-am dat seama că acesta ar putea deveni un model şi un exemplu de metodă posibilă cînd se studiază orice cultură din „Tiers-Monde“. Astfel încît, mutatis mutandi, aceste principii pot fi inteligibile şi, poate, ajută la constituirea unor soluţii posibile deopotrivă la Bucureşti, Montevideo, Tunis ori Delhi, adică oriunde mecanismele evocate aici se regăsesc în diferite proporţii.

ARTUR SILVESTRI

CE ESTE „ORIGINISMUL“?

Această carte conţine un mister. Faptul însuşi că nucleul iniţial s-a compus, odinioară, în limba română iar ulterior acelaşi text s-a tradus în limbile franceză, germană, engleză şi rusă are o încărcătură simbolică. Căci dincolo de actul propriu-zis al traducerii, aceasta înseamnă că sensul ei originar trebuia să devină inteligibil în aceste forme şi să pătrundă, prin intermediul Limbilor, până la cei ce le vorbesc. Astfel, o experienţă circumscrisă geografic poate fi recunoscută şi însuşită într-un mod extins şi poate chiar să fie descifrată în alte spaţii geografice ca fiind posibilă şi acolo, cu aceiaşi îndreptăţire. Această compatibilitate ne poate arăta că semnificaţia ce vehiculează are o valoare universală şi poate fi considerată o ipoteză ce s-ar putea concretiza în orice alt spaţiu şi în orice alt timp, atunci când, acolo, îi vine momentul sorocit.

Teoria are o componentă metafizică dar, în acelaşi timp, se situează în câmpul culturilor naturale. Ea presupune că o literatură constituită într-un cadru de specific etnic conţine, încă de la început, în modelul ei originar, toate posibilităţile de expresie posibile, ce se potrivesc cu conformaţia etnologică a Omului care o produce.

ARTUR SILVESTRI

MODELUL ŞI MEMORIA

Opera lui Antonie Plămădeală (1926-2005), Mitropolit al Transilvaniei şi Învăţător al românităţii, rămâne între cele mai de seamă ce a putut să ne dea literatura sub-lunară a marilor povăţuiri, ce începe demult şi nu se termină decât odată cu cea din urmă vorba pronunţată în româneşte. Căci la el ideea însăşi de a exista s-a tradus în ireductibila realitate a Tradiţiei, acolo unde esenţiale sunt Modelul şi Memoria. Acestea se orânduiesc şi se combină strălucit.

Nicăieri, la noi, nu s-a mai exprimat cu atâta directeţe, în felul unui program senin şi în formula unei directive organice necontestabile, acest „tipar modelator“ ce ilustrează, la drept vorbind, specificul în componenţa lui metafizica: „Apelul la exemple, la parabole şi la apoftegme locale, e menit să sugereze pe de o parte vitalitatea spiritualităţii ortodoxe româneşti, pe de alta să opereze prin modele. Spiritualitatea ortodoxă este, în general, nu o tehnică, nici o filozofie, ci o spiritualitate a modelelor realizate. Modelele ţin aici loc de Regule. Ele sunt tradiţie vie, veche şi nouă, adaptată, contemporaneizată. Desigur, la noi duhovnicii au fost astfel de modele, dar nu numai ei, cei mari. Mai mari au fost cei ce au ştiut să se facă mici, prin smerenie, atâţia anonimi care au lăsat în urma lor doar un nume şi o singură faptă, dar faptă-model“.

ARTUR SILVESTRI